Invăluirea sufletului

Fericire,Dulce Amagire.Zambete de decor.Vise si Cosmaruri Personale.Fulgi de Sperante.

Un alt adevar.

Bine ma. Inteleg si eu ca am 14 ani. Am suferit si eu...La 14 ani nu stiu daca se poate numi suferinta.Poate este doar o dorinta de a fi inteleasa...Dar au fost niste clipe in care nu ma puteam opri din plans si ma gandeam la cele mai rele lucruri....Sunt copil..stiu asta...Inteleg ca voua,celor mai mari,vi se par chestii banale...Sunt poate chestii banale,dar totusi..ce treaba aveti voi ? Ganditi-va ca pe vremea cand erati voi copii de varsta mea erau alte vremuri ! Acum totul s-a schimbat...Acum fiecare copil gandeste departe si crede ca poate face orice..Recunosc.Asta cred si eu..Si ce aveti voi de acolo ? Chiar nu inteleg.E viata mea si nu cred ca ar trebui sa va bagati..Acum unii copii de varsta mea,se maturizeaza...Fiecare "suferinta" il face sa vada altfel lucrurile...Fiecare "suferinta" il face sa deschida ochmult prea repede pentru varsta lui...
La 14 ani voua nu vi se pare normal sa te maturizezi sau sa plangi pentru probleme,sau sa te gandesti ca viata nu e roz..Pentru ca viata chiar nu e roz !...Eu chiar nu inteleg anumite lucruri legate de viata..si sincer. nici voi nu le intelegeti..Bine. sunt de acord ca sunt inca un copil..Dar la varsta mea unii chiar sunt maturi si vad viata altfel de cum o vedeti voi. Habar n-am daca ce scriu aici are vreo valoare sau vreo importanta...Nu inteleg dece incerc sa va explic voua ce simnt si ce cred eu la varsta mea..E intru-totul problema mea.
La 14 ani nu stiu daca e suferinta...dar stiu ca unele lucruri chiar dor..unele cuvinte chiar te ranesc..unele momente nu le uiti..si acele lucruri te fac sa te maturizezi mult prea repede.
Ce treaba aveti voi daca la 13-14 ani am suferit ? nu ati trait voi in locul meu..poate unii nu ati patit ce am patit eu..Chiar nu vreau sa va dau voua explicatii pentru ca nu le-ai intelege si unii chiar nu le-ar crede.
Pe mine sincer chiar nu ma intereseaza ce vreti voi de la viata,asa ca poate ar trebui sa nu va intereseze nici pe voi.PA :*

Mi-e dor...

Mi-e atat de dor de acei ani in care nu-mi pasa cine esti sau ce vrei de la viata ...acei ani in care fiecare zambet al meu era atat de special..chiar si pentru mine...erau acei ani in care fiecare privire conta pentru mine..orice imbratisare conta pentru mine....pentru mine conta ca si o raza de soare care intra dimineata prin ferestre...orice ce era bun si frumos conta ca si prima cafea bauta dis de dimineata...acei ani nu stiu daca o sa ii regasesc vreodata pe in acest tren al vietii...fiecare vagon este ca si un alt capitol al vietii mele ,din care tot ies si intru in altul si si din el ies pana ce trenul vietii se va opri la ultima statie : moartea...
Imi este cu adevarat dor de zilele insorite de vara cand ieseam cu prietenii mei si nu ne pasa de cat era ceasul,noi tot stateam jos pe bordurile strazilor,radeam ,mancam seminte si etc...
Acum ca am intrat intr-un alt vagon al trenului vietii sper ca totul o sa fie mai bine decat pana acum si ca nu o sa mai vars lacrimi pentru un baiat sau pentru multe altele...Lasand la o parte varsta mea care face parte din adolescenta [ asa mi s-a spus ] sunt totusi un copil care afiseaza lumii un zambet pasnic si o privire primitoare,care parca iti spun : Buna :) ! ... nu stiu ce pot sa spun...vreau sa imi amintesc totusi cu placere de fiecare clipa fericita si de asemenea de fiecare clipa trista din viata mea,pentru ca momentele bune din viata se pot repeta iar din cele rele putem invata atat de multe..sper totusi ca nu va fi prea tarziu sa invat din greselile mele din trecut...un trecut foarte ciudat...
Vreau sa sterg din sufletul meu fiecare pata..dar nu stiu daca o sa se poata caci fiecare pata si amintire din sufletul si minte mea sunt ca si imprimate si stiu ca nu voi reusi sa uit...

O alta zi...

8.07.2010...O alta zi in care nu pot sa adorm decat foarte tarziu...chiar mi se pare ca,cu fiecare zi care trece somnul si linistea din mine trec si ele odata cu timpul...Mi se pare asa de ciudat..Parca nu mai sunt eu ...parca sunt o alta persoana care incearca sa scape de stresul provocat de familie,prieteni si muulte alte persoane..si sincer nu reusesc sa scap de acest stres care imi mananca fiecare zi din viata..simnt ca nu imi gasesc locul nicaieri..oriunde l-as cauta...
Cum sunt plecata,simnt ca orasul in care normal ar trebui sa ma simnt ca acasa.....pur si simplu..nu il pot numi "acasa"...Parca si prietenii mei se indeparteaza de mine...cu fiecare zi care trece ii simnt mai departe...si mai departe de mine..Nu stiu dece mi se intampla asta..poate pentru ca sunt tot plecata si ...pur si simplu nu stiu..acum sunt in Zalau .... ma gandesc ca daca vin acasa..o sa fiu mai mult singura...aici mi-am facut niste prieteni..nu sunt ei de varsta mea,dar te distrezi la maxim cu ei !...Iar daca acum merg acasa..parca ..parca sunt singura..simnt ca mereu cand plec de acasa..las totul balta ,iar cand vin..parca trebuie s aicnep totul de la 0.Acum imi momentul asta..nu imi este foarte dor de casa..parca imi este mai bine aici..poate prea bine..dar totusi..as vrea sa merg inapoi sa vad ce s-a mai intamplat pentru ca imi este dor de toti si de toate....
Aceasta este o alta zi in care ma gandesc ca ce rost ar mai avea sa merg acasa cand simnt ca aici imi este foarte bine..Ce rost ar mai avea ?

Glumele lui Septembrie...

Am citit ceva ce mie mi s-a parut interesant si am vrut sa cititi si voi …

“Ce sunt batraneii ? Niste baloane colorate,umplute cu frica. Baloanele topaie caldaramuri,se inalta brusc pana in nori,vin usurel spre pamant si ating mangaios frunzele cele mai inalte ale castanilor,frunzele lor secrete si incoruptibilemcele sapte,apoi recad pe trotuarmcu salturi imprevizibile si se pierd,impinse de vant,in cate-o pravalioara sau sub bolta neagra a gangului.E atata frica de moarte intr-un singur balon bleu sau acaju incat,daca-l spargi,toata omenirea incepe sa tremure.”

“Septembrie acela sensational,cu un aer intepator si rece ca berea blonda,septembrie acela cu halbe si tapi de vazduh auriu curgandu-ti pe fata,de-a lungul spinarii,facandu-te ciuciulete,septembrie care-si plimba domnii iumbracati in hainle de aur ale berii,hapaindu-si pofticiosi gulerele groase de spuma amaruie,septembrie pe carel adoram imi spunea ca singura atitudine fata de batranii-baloane este aceea de ironie ocrotitoare.Cu fricosii trebuie sa glumesti ,nu are rost sa-i iei prea in serios,pentru ca e molipsitoare.Atentie,insa: pielea baloanelor e subtire ! “

Aceastea sunt doua fragmente din cartea “Schite despre fericire” => Aproape fictiuni => Glumele lui Septembrie , de Florin Mugur J

Sper ca v-a placut.