Invăluirea sufletului

Fericire,Dulce Amagire.Zambete de decor.Vise si Cosmaruri Personale.Fulgi de Sperante.

Amintirea zilei de maine

Gandindu-se ca s-a terminat
ca un capitol s-a incheiat
si ca un altul sta la semafor sa inceapa ...
este tot rosu , iar parca in verde nu mai vrea sa se schimbe ...
priveste in amintirea zile de maine
si nu vede nimic altceva decat goliciune...
Goliciunea oamenilor ...

Amintirea zilei de maine
ii bate iarasi la poarta
insa ea asteapta ca fericirea sa-i vina in vizita ...

Asteapta ...
gandindu-se ca nu mai vine nicodata
se gandeste ca speranta a murit ...
dar oare a murit cu adevarat ?

Sentimentul de incredere
face abstractie de destin ...
I s-au sfaramat iluziile
si chiar si gandurile ...

Asteapta ca viata ei sa-nceapa
iar amintirea zilei de maine
nu o lasa sa traiasca ...

Trecutul a devenit viitor

Amintirea reinvie
viitorul este trecut
împletit cu prezentul oniric.
Trecutul bate la usa cosmosului ,
timpul se scurge brusc ,
aroma clipelor
îmbie sentimentele feerice
făcînd abstracţie de lume ...


Trecutul piaptănă pleoapele stelelor ,
profunzimea ideilor ştergînd caracterul intim al prezentului ,
iar cruzimea creată în concordanţă cu trăirile viitorului
acoperă gandurile sau chiar le şterge ,
lasîndu-le cu totul în uitare ...

Trecutul devine viitor
trezindu-se dintrun somn ireal...

Trecutul devine viitor
iar eu nu prea mai vreau sa te mint
nu prea mai pot sa ating
cerul cu mana ,
sa fur iar o stea...

De azi pana ieri
trecutul a devenit un viitor inevitabil ,
stau si ma gandesc ,
ce sa fac ? cum sa fac ?
totul e schimbat si parca e totusi la fel ...

Trecutul a devenit un viitor inevitabil
acea dimineata
plina cu picuri de ploaie
poate ...
poate nu stiam ce ganduri avem
si stau si ma gandesc :
Eu sunt fericita si daca nu am nimic !

Apusul toamnei

Ploua si iar ploua
peste tot pămîntul
amintirile bat la usa trectutului
speranţele infloresc cu fiecare picur de ploaie
soarele usucă roua diminetii
trecutul e pe urmele viitorului
viitorul ne este prezent în fiecare zi care a trecut .
Umbrele calca totul în picioare
pana si iluzia
cerul albastru se face din ce in ce mai negru
bate vantul
iarba adoarme
copacii sunt din nou la fel de goi
toamna dispare ...

Salutare stele !

Astăzi mi-am trimis zambetele si speranţele
prin poştă
poate cineva,candva le va primi
sau poate cineva îmi va scrie înapoi
o scrisoare în care sa fie aşternute
atîtea sentimente.

Astăzi îmi dau seama ca privesc lumea
cu ochii goi
sau poate amintirea îmi face cu mana
si vrea sa-mi spună : Nu mai vin înapoi !
iar eu nu aud ,
sau poate nu îmi dau seama .

Frica inunda
nu vreau sa vad ziua de maine
nu vreau sa-mi dau seama
ca soarele poate sa-mi spună
adio.

Ploaia si norii saluta
ceaţă se aşează
iarba verde
nu mai e chiar atăt de verde
iar detaliile nu le observ ...

Gandurile mi le canta nişte viori
iar sentimentele îmi sunt innecate în alcool
privirea mea e goală ...
Salutare stele !