Mi-e dor...

Mi-e atat de dor de acei ani in care nu-mi pasa cine esti sau ce vrei de la viata ...acei ani in care fiecare zambet al meu era atat de special..chiar si pentru mine...erau acei ani in care fiecare privire conta pentru mine..orice imbratisare conta pentru mine....pentru mine conta ca si o raza de soare care intra dimineata prin ferestre...orice ce era bun si frumos conta ca si prima cafea bauta dis de dimineata...acei ani nu stiu daca o sa ii regasesc vreodata pe in acest tren al vietii...fiecare vagon este ca si un alt capitol al vietii mele ,din care tot ies si intru in altul si si din el ies pana ce trenul vietii se va opri la ultima statie : moartea...
Imi este cu adevarat dor de zilele insorite de vara cand ieseam cu prietenii mei si nu ne pasa de cat era ceasul,noi tot stateam jos pe bordurile strazilor,radeam ,mancam seminte si etc...
Acum ca am intrat intr-un alt vagon al trenului vietii sper ca totul o sa fie mai bine decat pana acum si ca nu o sa mai vars lacrimi pentru un baiat sau pentru multe altele...Lasand la o parte varsta mea care face parte din adolescenta [ asa mi s-a spus ] sunt totusi un copil care afiseaza lumii un zambet pasnic si o privire primitoare,care parca iti spun : Buna :) ! ... nu stiu ce pot sa spun...vreau sa imi amintesc totusi cu placere de fiecare clipa fericita si de asemenea de fiecare clipa trista din viata mea,pentru ca momentele bune din viata se pot repeta iar din cele rele putem invata atat de multe..sper totusi ca nu va fi prea tarziu sa invat din greselile mele din trecut...un trecut foarte ciudat...
Vreau sa sterg din sufletul meu fiecare pata..dar nu stiu daca o sa se poata caci fiecare pata si amintire din sufletul si minte mea sunt ca si imprimate si stiu ca nu voi reusi sa uit...