Ei doi, doi copii care nu aveau mai mult de 12-13 ani cand s-au intalnit pentru prima data. S-au imprietenit si incet incet
relatia a evoluat mai mult.Au devenit un cuplu. Nu stiau ei prea multe despre iubire, dar asa nestiutori cum erau, erau
fericiti. Au trait momente foarte frumoase, dar timpul a trecut. Au ajus in ultimul an de liceu, tot impreuna erau, dar ceva
parca s-a schimbat. Nimic nu mai era la fel. Se certau din nimicuri, pe ea o afectau aceste lucruri, dar lui parea ca nu ii
pasa. Intr-o seara se gandeste sa mearga la el acasa. Nu a durat mult sa ajunga in fata usi, stia drumul foarte bine. Batu incet,
apoi mai tare, dar nu ii raspunse nimeni. Din dorinta sa-l vada impise usor usa. Aceasta se deschise imediat. Aparent nu era nimeni
in casa, dar cand intra in camera lui avu un soc. El era impreuna cu cea mai buna prietena a ei. Ramase in picioare in fata lor,
fara sa poata face nici macar un gest, fara sa poata sa scoata macar o vorba. Privea in gol, iar privirea ei era plina de ura. Fata de ei,
fata de lume si fata de tot. Ei o priveau fara sa zica nimic. In sinea ei zbiera, plangea... Isi dadu seama ca nu visa, ca era realiate. Iesi
trantind usa. In sufletul ei spera ca el va veni dupa ea alergand, dar nu se intampla asa...Se urca in primul taxi care ii iesi in fata si se
indrepta spre iesirea din oras. Aici zona era in constructie si erau multe blocuri neterminate. Cobora din taxi, plati si cu voce stinsa multumi
taximetristului, care nu stia ca o aduse la moarte. Astepta ca acesta sa plece, iar cand ultimele lumini disparura in intuneric. Incepu sa urce etaj
dupa etaj. Ajunsa sus ramase cateva secunde gandinduse. Incerca sa-l sune dar el nu ii raspunse. Cu mainile tremurand
scrise un mesaj : ,, Nu stiu de ce mi-ai facut asta..totusi te iubesc si fara tine eu nu pot trai." a expediat mesaju apoi sa aruncat.
O masina trecu pe acolo. Frana brusc cand vazu o fata zacand intinsa pe jos. Incet se apropie apoi isi dadu seama dupa petele de sange de pe jos sa
aruncat. Suna disperat la politie, salvare, dar cand masinile ajunsera acolo era mult prea tarziu. Parintii cand au aflat de gestul ei au fost
distrusi emotional... era singurul lor copil, lumina ochilor lor...
-Poveste finalizata cu ajutorul lui Mihai.
relatia a evoluat mai mult.Au devenit un cuplu. Nu stiau ei prea multe despre iubire, dar asa nestiutori cum erau, erau
fericiti. Au trait momente foarte frumoase, dar timpul a trecut. Au ajus in ultimul an de liceu, tot impreuna erau, dar ceva
parca s-a schimbat. Nimic nu mai era la fel. Se certau din nimicuri, pe ea o afectau aceste lucruri, dar lui parea ca nu ii
pasa. Intr-o seara se gandeste sa mearga la el acasa. Nu a durat mult sa ajunga in fata usi, stia drumul foarte bine. Batu incet,
apoi mai tare, dar nu ii raspunse nimeni. Din dorinta sa-l vada impise usor usa. Aceasta se deschise imediat. Aparent nu era nimeni
in casa, dar cand intra in camera lui avu un soc. El era impreuna cu cea mai buna prietena a ei. Ramase in picioare in fata lor,
fara sa poata face nici macar un gest, fara sa poata sa scoata macar o vorba. Privea in gol, iar privirea ei era plina de ura. Fata de ei,
fata de lume si fata de tot. Ei o priveau fara sa zica nimic. In sinea ei zbiera, plangea... Isi dadu seama ca nu visa, ca era realiate. Iesi
trantind usa. In sufletul ei spera ca el va veni dupa ea alergand, dar nu se intampla asa...Se urca in primul taxi care ii iesi in fata si se
indrepta spre iesirea din oras. Aici zona era in constructie si erau multe blocuri neterminate. Cobora din taxi, plati si cu voce stinsa multumi
taximetristului, care nu stia ca o aduse la moarte. Astepta ca acesta sa plece, iar cand ultimele lumini disparura in intuneric. Incepu sa urce etaj
dupa etaj. Ajunsa sus ramase cateva secunde gandinduse. Incerca sa-l sune dar el nu ii raspunse. Cu mainile tremurand
scrise un mesaj : ,, Nu stiu de ce mi-ai facut asta..totusi te iubesc si fara tine eu nu pot trai." a expediat mesaju apoi sa aruncat.
O masina trecu pe acolo. Frana brusc cand vazu o fata zacand intinsa pe jos. Incet se apropie apoi isi dadu seama dupa petele de sange de pe jos sa
aruncat. Suna disperat la politie, salvare, dar cand masinile ajunsera acolo era mult prea tarziu. Parintii cand au aflat de gestul ei au fost
distrusi emotional... era singurul lor copil, lumina ochilor lor...
-Poveste finalizata cu ajutorul lui Mihai.
.JPG)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu